Oarba din mine…
De ce când ai totul îți dorești nimic? Mă întreb oare câți mă urăsc desăvârșit, cu toată ființa, cu tot cugetul și sufletul pentru lucruri care le-am făcut împotriva lor cu sau fără voia mea? Destui aș spune, le simt gândurile negre, dar mă uit în jur și nu văd pe nimeni. Ce bine ar fi să fie așa. Mă întreb oare câți mă iubesc desăvârșit, cu toată ființa, cu tot cugetul și sufletul lor, pentru ceea ce am făcut, chiar dacă uneori m-am arătat alta decât sunt. Nu prea îi simt, în schimb sunt peste tot în jurul meu... Oare ce e adevărat simțul sau văzul? Pe cei ce ma urăsc îi simt, pe cei ce mă iubesc îi văd...La întrebarea asta cu sigurață mi-ar răspunde un orb...Însă eu văd..ohh, ucigător de greu, chiar și privirile îmi șoptesc ce simțurile văd…
adevar.. insa, de cele mai multe ori, pe cei care-i simti ii ierti, pentru ca ei te fac sa vezi gustul durerii, sa vrei sa-ti musti degetele in fata oarbei neputinte.. pe cei ce-i vezi ii faci sa-i doara.. tot prin neputinta, numai ca aici apare neputinta de a nu-i face sa simta ca doare.. e ca un cerc, nu va exista niciodata un colt in care sa-ti arunci visele si sufletul..
RăspundețiȘtergere