miercuri, 15 februarie 2012

Epilog

Epilogul celor 16 ani

Ăsta e ultimul meu post din această perioadă. M-am decis să nu-mi mai scriu destinul , să-l las să mă lovească sau să mă iubească cum știe doar el, cum a făcut până acum.Anca își știe drumul, și-l urmează fără abatere, e încrezătoare. Lanțul și-a lărgit zalele, așteaptă un nou lacăt, sau o nouă apropiere, sau altceva...E totul bine, totul e scris cu aceeași cerneală, aceleași zâmbete, aceleași lovituri, mai dulci acum. Visul de ieri, realitatea de azi, sper să fie și de mâine...să fie totul bine, să ofer vorbe bune, bucurie și plăcere...să fiu apreciată pentru ce sunt, nu pentru ceea ce nu voi fi niciodată...toate cele bune<3 Ne găsim într-o altă vreme...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu