Eseu la matematica. Math essay

                                           

            Și iar apare inevitabil matematica în viața mea. E dalta ce spulberă dureros învelișul calmului. Totuși mă regăsesc printre cifre. Chiar dacă fug de ele adesea, cu o teamă inexplicabilă în suflet, ele cândva au fost lumea mea. Atunci când nu auzisem de litere, nu departe de această vreme. Acum literele mă ajută să exprim ce odată cifrele m-au ajutat să descopăr. Și să nu credeți că de atunci am fost paralizată în creație, nu. Chiar dacă nu voiam să recunosc matematica îmi era indispensabilă. Dorul unei ecuații apare undeva la două zile și trebuie hrănit, altfel intră în străfundurile mele precum un cuțit în rană. Rezolvând ceva, mă simt mai puternică, mai încrezătoare, astfel literele mele capătă o matematică proprie, rezultând stilul meu.

             Îmi aduc aminte de un citat pe care profa de română mi l-a spus: "Undeva în cele mai înalte sfere ale universului, matematica și româna sunt surori". Acolo sunt eu, CLAR! Nu știu sigur cine este autorul acestui citat, dar sigur știu că atunci simțea, ceea ce simt eu în momentul de față.      
          The mathematics appears inevitably in my life. It's the chisel to broke the calm. Still, I found myself among figures. Even I get away from it, with an inexplicable fear in the soul, the figures were sometime my universe. Then, when I hadn't heard about letters. Now the letters help me to express what the figures helped  to discover. But from then I wasn't paralyzed in creation. No. Even I don't  want to admit the mathematics is indispensable for me. The longing for an equation appears every other day and must be fed , otherwise penetrates the depths as a knife in wound. Solving I feel stronger, more confident, my letters have their own mathematics. And that's my style.
I remember a quote I heard form my literature teacher: " Somewhere, in the highest levels of universe, the mathematics and the literature are siblings". I know that feeling!